Intre desenele animate pe care le urmarim la Cartoon Network si cele japoneze, denumite anime-uri, exista o mare diferenta. Nu poti sa le compari deloc. Animeurile au o poveste mult mai omogena si mai densa, caracterele sunt mai dezvoltate din punct de vedere psihologic, iar actiunea se desfasoara pe mai multe episoade si nu se incheie intr-unul singur, cum se intampla in cazul desenelor traditionale, care sunt produse in companii specializate americane. Prin urmare, anime-urile sunt mult mai interesante. Singurul lucru pozitiv al desenelor de genul cartoon fata de cele japoneze e faptul ca grafica e de multe ori de o calitate mai buna. Insa nu e neaparat o regula. Daca esti un fan al acestor tipuri de productii, si esti familiarizat cu acele jocuri ponei din mediul virtual, atunci aproape sigur ai auzit de My Little Pony, un desen animat ce a creat isterie acum putina vreme pe internet. El este o amestecatura intre un anime si un desen clasic american, insa cu o tenta mai mare spre a doua categorie.
Showul a avut toate ingredientele pentru a deveni un hit, pe langa un mediu foarte prielnic de a se raspandi: personaje dragute, replici pe care multa lume le repetau, intrand astfel chiar in folclorul internetului, subiect interesant si captivant, precum si gratuitate si accesibilitate foarte ridicata, din moment ce puteai gasi toate episoadele prin doar cateva clickuri, pe youtube. Creatorii au ramas totusi destul de surprinsi de cat de accesate erau episoadele, ei asteptandu-se sa o faca doar copii mici, insa si-au dat si ei curand seama ca pe internet nu mai exista varsta atunci cand e vorba de ceva original si bine facut.
