Hepatita virala B – o boala transmisibila sexual foarte des intalnita

Virusul hepatitic B (VHB, in engleza „hepatitis B virus” sau HBV) ataca ficatul omului, cauzand un proces inflamator foarte grav numit hepatita virala B care-i afecteaza functia. Functia ficatului este esentiala pentru viata. In lipsa ei persoana decedeaza.

Hepatita virala B e una din cele mai raspandite boli infectioase de pe glob, fiind estimat ca peste 2 miliarde de oameni (o treime) au contactat virusul iar, anual, se inregistreaza 1 milion de decese provocate de aceasta infectie si de complicatiile ei.

Cum se transmite virusul hepatitic B

Virusul hepatitei B se gaseste in sange si in alte fluide ale corpului: limfa, sperma, saliva, secretii vaginale, sudoare.

Se poate transmite prin contact sexual neprotejat (vaginal, oral, anal, etc) sau insuficient protejat (pe langa prezervativ), jucarii sexuale utilizate in comun, contact intre doua leziuni deschise (rani), prin instrumentar pentru intretinerea corporala contaminat (truse de manichiura, pedichiura, coafura, tatuaje, piercing, cercei, ace de acupunctura, ace de seringa utilizate in comun, periuta de dinti, lama de ras si alte obiecte care intra in contact cu fluidele corporale ale mai multor persoane, putandu-se contamina, procedee medicale (transfuzii sangvine, transplante, hemodializa) sau instrumentar medical contaminat (rar, accidental, datorita instrumentelor de unica folosinta si a sterilizarii ce se efectueaza in unitatile medicale).

Virusul se poate transmite de la mama infectata la fat in cursul vietii intrauterine sau a nasterii, in functie de gravitatea si de momentul infectiei mamei.

Cine este mai expus la infectie?

Personalul medical, copii nascuti din mame infectate, persoanele care fac sex neprotejat (prezervativul!!!), persoanele needucate, neinformate si neatente in legatura cu modalitatile de transmitere, persoanele care utilizeaza in comun obiecte contaminate (ex. ace de seringa), populatii din zonele sarace ale globului unde educatia si asistenta sanitare sunt deficitare, persoane care sufera de diferite afectiuni medicale ce necesita interventii repetate (transfuzii, transplante, hemodializa).

Cat timp supravietuieste virusul in afara organismului?

In mediul exterior organismului, pe diferite obiecte, virusul poate rezista peste 7 zile, in functie de cantitatea de substanta contaminata (de obicei sange, sperma, etc) de pe respectivul obiect si de mediul in care sta.

Decontaminare se poate face prin spalare cu inalbitor (hipoclorit de sodiu) in concentratie de cel putin 1:10, prin fierbere, ardere (flambare), autoclavare, etc. Virusul are o oarecare rezistenta la dezinfectanti obisnuiti, in timp se poate degrada expus fiind mediului, dar nu e bine sa contam pe asta.

Diagnosticul

Se pune pe baza analizelor de sange. Ele devin pozitive la un interval de 1 – 9 saptamani de la infectare. Tot analizele de sange vor spune in ce stadiu se gaseste infectia si raspunsul organismului la ea.

Analizele de sange pot pune in evidenta atat fragmente de virus care arata ca el exista si daca se multiplica, cat si anticorpi produsi de sistemul imunitar al organismului infectat. In functie de tipul si cantitatea lor, se poate evalua evolutia infectiei si a bolii.

Anticorpii din sange si tipul lor pot da informatii daca persoana este imunizata in urma unui vaccin sau in urma unei infectii.

Evolutia bolii

Dupa contactarea virusului, urmeaza o perioada de incubare de 1-6 luni, timp in care virusul se multiplica in organism.

Hepatita acuta (boala ce apare dupa incubare) se manifesta cu stare generala alterata, lipsa poftei de mancare, oboseala, greturi, varsaturi, dureri musculare, osoase, articulare, dureri in variate zone ale corpului, colorarea tegumentelor in galben (icter) si mancarimi ale pielii, inchiderea la culoare a urinei si decolorarea scaunelor, febra usoara. Rar, infectia acuta cu virusul hepatitei B duce la scoaterea totala din functiune a ficatului si deces rapid.

In cateva saptamani, pana la 6 luni, simptomele se pot ameliora si pacientul pare sa se vindece. Virusul poate sa fie indepartat din organism dar, doar testele de sange vor spune daca pacientul a invins infectia sau daca ea s-a cronicizat.

In urma infectiei, daca virusul a fost indepartat, organismul ramane imunizat. Imunitatea dobandita in urma infectiei este asemanatoare cu cea provocata prin vaccinare.

Daca virusul a ramas in organism, boala se poate reactiva in anumite conditii.

La aproape jumatate din persoanele care au contactat infectia, boala nu se manifesta. Dintre aceste persoane, unele capata imunitate naturala, dar pana atunci pot infecta pe alte persoane.
La altele, virusul se multiplica in organism si produce modificari grave ale ficatului, trecand direct in faza cronica.

La multe persoane, simptomele apar izolate sau sub o forma usoara, de multe ori imitand o gripa sau indigestie, nota dominanta fiind starea de oboseala permanenta careia, persoana in cauza cauta sa-i gaseasca o explicatie de genul lipsa de vitamine, anemie, astenia de primavara, etc, fara insa sa mearga la doctor.

Hepatita cronica (cea care se instaleaza dupa hepatita acuta si dureaza ani de zile) evolueaza adesea asimptomatic, sau cu stare permanenta si progresiva de oboseala si alte manifestari specifice hepatitei acute, ducand in cativa ani la ciroza hepatica si/sau cancer hepatic, daca nu raspunde pozitiv la tratamentul instituit. Functia ficatului se deterioreaza incet dar sigur. In lipsa unui transplant hepatic, insuficienta hepatica duce in final la deces.

Cine poate transmite infectia?

Orice persoana purtatoare a virusului, indiferent daca prezinta sau nu simptome ale bolii, este capabila sa-l transmita. Atentie, foarte multe persoane infectate nu stiu ca-l au, din acest motiv prezervativul este indicat a fi folosit ori de cate ori nu exista certitudinea unui partener neinfectat!

Persoanele la care rezulta in urma analizelor de sange prezenta unei proteine aflate pe suprafata virusului (antigenul viral AgHBs), pot infecta pe o alta persoana, chiar daca organismul lor a inceput deja sa produca anticorpi.

Capcanele infectiei cu virusul hepatitei B

Hepatita virala B este o boala adesea silentioasa (tacuta), ascunsa, camuflata de manifestari care pot caracteriza si alte boli mult mai putin periculoase si usor de vindecat. Din acest motiv, foarte multa lume nu banuieste ca ar fi contactat infectia, nu merge la medic si, iata, o treime din populatia globului a contactat virusul iar anual mor 1 milion de oameni din cauza lui. Iata modalitatile prin care virusul se poate strecura pe nesimtite in viata unei persoane:

– se poate transmite pe foarte multe cai, pe care de multe ori nu le poti banui sau controla. Virginitatea nu este o garantie a lipsei infectiei.

– manifestari clinice nespecifice, adesea usoare ce mimeaza uneori doar afectiuni banale si trecatoare cu care esti obisnuit: indigestia, lipsa de vitamine, depresia, sau gripa. Doar aproximativ o treime din cei infectati au manifestari clinice mai puternice care-i duc la medic. Foarte putini descopera intamplator infectia, iar majoritatea imprastie microbul chiar fara sa stie asta.

– nu se manifesta la locul unde infectia s-a produs, ci adanc in organism. Nu da scurgeri vaginale sau uretrale, mancarimi ale organelor genitale, usturime, bube, iritatii, ca alte BTS. O persoana infectata, nediagnosticata, care nu prezinta semne de boala, dar care nu observa nimic neplacut la nivelul organelor sale genitale, nici nu banuieste ca are acest virus si ca-l poate transmite.

– perioada lunga si nespecifica de incubatie (1 – 6 luni), multa vreme persoana care a contactat virusul se crede neinfectata. Cand si daca boala se manifesta, e greu de banuit gravitatea situatiei, cate persoane au fost infectate deja, sau chiar de unde provine infectia.

Tratamentul si vaccinarea

Daca o persoana stie ca a fost expusa la virus, primeste de urgenta vaccinul antihepatita B, care-i va stimula rapid imunitatea. Poate fi cazul personalului medical infectat accidental.

Hepatita virala B in faza acuta nu beneficiaza de tratament antiviral (decat in cazurile cu evolutie foarte grava) ci doar de unul de sustinere a starii generale (dieta, vitamine, alte suplimente care nu suprasolicita functia ficatului). Infectia poate fi indepartata in mod spontan de catre unele organisme.

Daca boala nu s-a vindecat in 6 luni, inseamna ca a devenit cronica si, in acest caz tratamentul este compus din interferon (ce sustine raspunsul imun al organismului) si medicamente antivirale ( care lupta direct cu virusul). Insa nici un medicament nu indeparteaza virusul din organism; ele il pot doar opri din evolutie.

Infectia cu virusul hepatitei B poate fi prevenita prin vaccinare.

Distribuie articolul 'Hepatita virala B – o boala transmisibila sexual foarte des intalnita' daca a fost pe placul tau!
Next Article >
About the Author

Leave A Response For Hepatita virala B – o boala transmisibila sexual foarte des intalnita